POVESTEA FURNICII de Ion Druţă - fragment- Trei zile a cutreierat culmea dealului - trei zile de vară şi toate trei au fost în zadar, căci de fiecare dată se întorcea fără nimic. A patra zi s-a trezit cu toate cele şase lăbuțe amorțite de oboseală şi poate că n-ar fi fost rău să rămîie ziua ceea la furnicar, să-şi mai vie oleacă în fire, dar aşa s-a întîmplat că nu i-a venit gindul ista in cap. S-a sculat dis-de- dimineaţă şi a pornit-o repejor la deal, căci, de, cît is de mari zilele de vară şi cit is de mici furnicile, dacă nici lor nu prea le ajunge vreme. Cind s-a ridicat soarele sus de-o su liță pe cer, ea suise şi coborîse de acum mii de bolovani, trecuse pe sub cîțiva snopi de păpușoi, că era cît pe ce să-şi dea zilele. Pe la amiază căzuse chiar în tr-o gaură de şobolan şi ce frică a mai tras - noroc că nu era şobolanul acasă. A ieşit repede şi şi-a văzut de drum. Pe urmă a pus-o păcatul să se suie pe un bostan şi s-a rătăcit-1-a înconjurat de vreo sută de ori pînă a dat iar de pămînt. Şi ar mai fi ţinut-o ea multă vreme la fu- guța, dar în cele din urmă i s-a făcut foa- me. S-a suit pe o răsărită să vadă de n-a găsi la marginea pălăriei vreo fărîmitură de miez uitată de vrăbii. Dar, cînd era de acum bine suită şi o luase spre pălărie, a bătut deodată vîntul și a dat-o jos furnica a căzut şi în cădere şi-a scrîntit un picioruş. La furnici însă nu-i mare pagubă, că-i mai rămăseseră încă cinci picioare sănătoase a pornit-o dar la fuga mai departe, căci trecuse o bună jumătate din ziua a patra. - Din răsărită a dat într-o mirişte şi era vai de viața ei- amețise tot ocolind tufele griului cosit. Bine a zis cine a zis că nu-i pe lume lucru mai straşnic decît o furnică prinsă de ploaie în mirişte. Trebuia însă s-o treacă cu orice preț - chiar de ar fi fost să rămîie cu un singur picioruş, trebuia s-o treacă. Și furnica a trecut-o. După mirişte a dat într-un co- dru de răsărită-o frumusețe de codru, că-ţi ridea inima uitindu-te la dînsul. Înalt, verde, şi cît vezi în sus tot frunze şi frunze - mare lucru să închizi ochii şi să laşi vîntul să te legene cu tot cu frunză, pînă ațipeşti. Toată viața visase ea să se legene măcar o clipă pe-o margine de frunză, dar ce să-i faci nevoile...
1. Citiți fragmentul de mai sus. Cine este personajul? 2. Ce secvențe vă fac să trăiți anumite sentimente in raport cu personajul dat? 3. Ce credeti ca se va întimpla în ziua a patra? Continuati povestea
va rog ajutatema​