făceți-mi rezumat la textul acesta va rog,repede ,dau coroană

14 2 Încerc • Ser 3. Scrie - Hai, zise imediat Jack, suntem exploratori. – Mergem până la capătul insulei şi ne uităm după colţ, zise Ralph. – Dacă o fi într-adevăr o insulă... Acum, aproape de sfârşitul după-amiezei, mirajele se mai domoleau. Găsiră co insulei, care apărea foarte desluşit, fără să-și fi pierdut, prin magia mirajelor, form sau realitatea. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice, cu o stâncă imensă înăl tându-se din lagună. Pe stâncă îşi aveau cuibul păsările marine. – Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz, zise Ralph. - Nu-i nimic de văzut după colt, fiindcă nu există un colj, zise Jack. E o mică îndoitură - şi, vă dați seama, stâncile sunt tot mai greu de urcat... Ralph își puse mâna streaşină la ochi și urmări conturul zdrenţuit al coltilor stâncoşi ce înaintau spre munte. Această parte a plajei era mai aproape de munte decât toate celelalte. - O să încercăm să ne cățărăm pe munte de aici, zise el. Cred că-i calea cea mai uşoară. E mai puțină vegetaţie de junglă și mai multă stâncă trandafirie. Haideți. Cei trei băieți începură să se cafere. O forţă necunoscută smulsese şi sfărâmase aceste cuburi, astfel că zăceau strâmb, claie peste grămadă, ca o piramidă. Cele mai răspândite erau stâncile trandafirii, încălecate de un bloc pus pieziş; iar peste bloc un altul, şi aşa mai departe, până când masa trandafirie devenea o aglomerare de stânci în echilibru, izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. Printre stâncile rozalii erau adeseori și cărări înguste, şerpuind în sus. Băieții reuşiră să se strecoare de-a lungul lor cu fața la stâncă, pătrunzând adânc în universul plantelor. - Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi își şterse fata de sudoare. Ralph rămase alături, gâfâind. - Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. - Animalele, zise el. Ralph cercetă bezna de sub pomi. Pădurea vibra subtil. - Haideți. 4. Preci devenea trai. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stâncă nu se dovedi atât de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri, pentru a da de urma cărării în continuare. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atât de încâlcite, încât băieții trebuiau să se furiseze printre ele ca niste ace flexibile. Singurul lor ghid, în afară de solul cafeniu si de razele intâmplătoare prin frunziş, era direcția pantei: dacă o gaură, de pildă, acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decât o alta. Intr-un fel, reusiră să urce. (William Golding, Împăratul muștelor) peisaju


​