① În primul caz, exclamația exprimă marea tristețe, durerea din sufletul lui, pentru că se considera vinovat pentru moartea privighetorii.
Intonația trebuie să exprime această tristețe. Îmi imaginez vocea personajului ca fiind moale, scăzută, gravă. Poate interjecția a fost însoțită și de un oftat adânc.
② În al doilea caz, exclamația exprimă uimirea omului în fața misterelor naturii.
Intonația trebuie să exprime această uimire. Îmi imaginez vocea personajului ca fiind puternică, pe un ton înalt, exprimând uimire, dar și suspans, mister.
__________________
Fragmentele din text:
① „— Ce ai, nene Iorgule? Parcă ai fi supărat.
— E!…
— Ba nu zău, ți s-a întâmplat ceva?
— Mi s-a întâmplat o ticăloșie…”
② „[...] ce fel de împrejurări au fost alea, care au putut sili privighetoarea să ajungă să cânte așa, iar cârsteiul bunăoară să hârâie, ca un ceasornic de buzunar când îl întorci? Mare taină! E!…”
