Prin iarnă din camara zăvorâtă Se furişează cald miros de mere, Readucând în vremea viscolită lar toamna cu trecuta mângâiere, Când sufletul impovárat venise, Cu tama lui de poame și de vise, În casa amintirilor închise.
Și-n inimi amorțite de-a lor straja". Sträbat adânc, imbálsamând gândirea, Cu seva lor fierbând din nou sub coaja. Copilărescul dor şi amăgirea... Și-n inimi, viu ca şi întâia oară. Te scoli din somn, tu, cel de-odinioară, Din somnul tău, copil de-odinioară... lon Pillat, Copil de-odinioară
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează – adăugați-ne la favorite pentru a fi mereu la curent!
