Prietenă,ca paşnic stând , Tu să te ofileşti curând Ca jertfă-a pizmelor de rând ; În lumea-ţi strâmtă şi deşartă , Între nepăsători , mişei , Speranţe sterpe , teamă vie , Tu , între ziduri reci şi moarte , Cercând al patimilor greu Ai să te stingi , în rugi mereu , Deopotrivă de departe De oameni şi de Dumnezeu O , nu !Tu ,splendidă fiinţă , O altfel de osândă ai ; Te-aşteaptă-o alta suferinţă , Şi altfel de-ncântări şi trai ; Tu lasă vechile dorinţi , Şi lumea , sorţii ei meschine ; În schimb am să-ţi deschid depline Şi neştiute cunoştinţi; Iar duhurile mele ,toate , Smerite te-or slăvi atunci , Şi slujitoare fermecate Vor aştepta să dai porunci ; Luceafărului eu cununa Smulgând-o ţi-o voi da în dar , Şi roua ce-oglindeşte luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ţi-oi făuri o cingătoare , Din asfinţit fâşii rupând , Şi tot văzduhul străbătând Le-oi adăpa cu-arome rare ; Cu melodii a ta ureche Necontenit o voi vrăji ; Din nestemate-ţi voi zidi Palate fără de pereche ; Oi cufunda în mări , ca vântul , Voi sageta spre stele-n zbor , Ţi-oi dărui întreg pământul- Iubeste-mă !…
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează – adăugați-ne la favorite pentru a fi mereu la curent!