caracterizarea monicai din textul urmator: Nici nu se oprise trenul, că Olguta şi sărise iute de pe scară, [...] cum sărea şi dimineata din pat pe covoraş. Vai, Olguța! vrei să mă îmbolnăveşti? tipă doamna Deleanu, alergând spre ea. [...] În urma Olguței se coborâră bagajele, [...] apoi dom- nul Deleanu [...]; după el, cu mişcări liniştite şi ochi mari), privind şi respirând vacanța, Monica. - - Iți pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâm- pină doamna Deleanu, luând-o în brațe [...]. - - Da. Pălăria de pai, cu boruri rotunde şi panglică nea- gră. [...]îi alunecă pe spate, atârnându-i de gât. Doam- na Deleanu surâse părului descoperit: era auriu [...]. - Pfuuu! izbucni Olguţa, dând cu ochii de Danut. Şopti ceva la urechea Monicăi. - Pfuuu! pufniră amândouă. Deşteptat din posomorală şi uitare, Dănuţ o măsură pieziș pe sora lui. [...] Între timp, doamna Deleanu se urcase în trăsură. - Bine, da' cu mine nu vine nimeni? Eu, tante Alice, se oferi Monica. [...] Picioarele Monicãi nu ajungeau până la podeaua trăsurii; atârnau. Totuși, nu şi le legăna. [...] Şi mâi- nile Monicăi pluteau liniştite pe genunchii împreunaţi. Numai vârfurile degetelor se ridicau uneori... şi iar lăsau, şi iar tresăreau de emotie... [...]Monica avea abia zece ani şi purtase de trei on haina de doliu, pe care copilaria ei o îmbrăcase acum pentru ultima oara, fiindcă de acum înainte nu mai avea pe nimeni... Rochia neagră, pentru moartea buni cii, i-o făcuse doamna Deleanu... Monica, ce culoare iti place fie mai mult? Ochii fetitei privirà grav pe doamna Deleanu, Prinzând privirea îndreptată asupra rochiței de doliu îşi plecă genele negre pe ochii de miere brună. [..] Lacrimi mari îi alunecară de-a lungul fetei... Manus tele ei strânseră rochita ca pe o păpuşă primejduitá - - Pui mic, pui mic, n-am vrut să te supăr! fi luă capul mâhnit pe genunchi, pentru a-i mur mura descântecul cu vorbe dulci, inventat pentru durerile copiilor şi-ale îndrăgostiților. [...] - lartă-mă tante Alice, n-am să mai fact... Îmi place albastrul, şopti Monica. [...] Drumul de foșnete şi de miresme ducea spre cerul apropiat - cu părul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cu mâinile împreunate - pe Monica. Ionel Teodoreanu, La Medeleni, volumul I​