Dragi părinți, 20 Octombrie 2020
Îmi este dor de voi. Promit că vă voi îmbrățișa strâns când ajung acasă.
Viața pe această navă cosmică este destul de grea, dar nu este imposibilă. Încep să mă obișnuiesc cu mâncarea limitată și cu lipsa celor dragi.
Ieri, căpitanul a observat în apropiere un asteroid care se apropia repede spre nava noastră. Ne-a spus să ne așezăm toți pe scaune, pentru că urma să trecem cu viteză pe lângă el, iar în cazul unei ciocniri, să fim cât de cât în siguranță.
Toți au început să se agite. Nimeni nu știa dacă vom trece cu bine de asteroid sau nu. Dar mie nu îmi era frică. Am fost antrenată pentru așa ceva. M-am așezat pe scaun, curajoasă, și mi-am pus centura.
Și atunci l-am văzut. Am trecut pe lângă asteroid, la 2 centimetri distanță. Era imens. Roca era foarte puternică, cu un conținut metalic mare. Am închis ochii. Nu mai voiam să îl mai privesc.
În câteva minute, căpitanul a anunțat că am trecut cu bine de asteroid. Nu am mai fost așa de fericită cum am fost în acel moment niciodată.
Abia aștept să vă revăd și să vă povestesc mai multe despre această călătorie!
Cu iubire,
Cătălina
