Răspuns:
La 1859 românii nu aveau parte de autonomie deplină.Hotărârile referitoare la Țările Române erau luate de către puterile garante .
Societatea era divizată în două categorii : cei ce își doreau unirea deplină și cei ce își doreau unirea în spiritul Conventiei de la Paris (document cu rol de Constituție) ,cea din urmă însemnând o unire formală ,păstrandu-se existenta a doi domni,două guverne ,două adunări legiuitoare și două Adunări legislative .
După ce revolutia de la 1848 a fost înfrântă, fruntașii revoluției au fost exilați și si-au continuat activitatea în marile capitale ,de unde s-au întors ,după 1853 ,cu idei pe care le formulau în publicații ca ,,Timpul ,, ,,Steaua Dunării ,, ,,România Literară " .
Românii erau preocupați de rezolvarea problemei agrare (în lipsa acuta a pământului țăranii duceau o viata grea ) ,de obținerea drepturilor politice ,de egalitatea în drepturi politice și civile ,doleanțe pe care si le-au exprimat conducătorilor.
