Răspuns:
Tinos, Picioroanga sau Cucuiați
Explicație:
Descrierea satului se face la începutul textului:
„Azi aşa, mâine aşa, săptămâni în şir. Pe drumuri, prin curţi, se prăsise o tină în care roatele carelor intrau până la butuc şi vitele până la genunchi.
Satul era vestit de tinos. Din bătrâni oamenii foloseau “picioroange”, nişte păruştei ciopliţi frumos, în care erau icuite nişte cercuri de lemn, să poată intra talpa piciorului, cam la înălţime de un metru. Cei mai mulţi luau şi bâte când umblau cucuiaţi pe picioroange, dar alţii, mai ales tineretul, umbla uşor şi fără reazemul bâtei.”
Pe baza acestei descrieri, cred că putem numi satul Tinos, Picioroanga sau Cucuiați.
