Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.


Intrai în casă prin uşa din dos. Mă furișai prin odăi, evitând să mă privesc în oglinzi . Căutam ceva eficace şi rapid care să răstoarne dintr-odată în întuneric tot ce vedeam și simțeam, aşa cum se deșartă o căruță cu pietre când îi scoți scândura de la fund. Incepui să răscolesc prin sertare, în căutarea unei otrăvi violente. În timp ce scotoceam, niciun gând nu-mi venea în cap, trebuia să termin și cât mai repede. Era ca și cum aș fi avut de isprăvit o treabă ca oricare alta. Găsii tot felul de obiecte ce nu-mi puteau servi la nimic: nasturi, sfori, aţe colorate, cărțulii, mirosind puternic a naftalină. Atâtea şi atâtea lucruri ce nu puteau provoca moartea unui om. Iată ce conţinea lumea în momentele cele mai tragice: nasturi, ațe și sfori... ​