Bifează frazele in care este ilustrat raportul de subordonare dintre propoziţii.

a) Am aflat care este rezultatul concursului de ieri şi ne-am bucurat mult pentru sora noastră.

b) Am aflat rezultatul concursului de ieri şi ne-am bucurat mult pentru sora noastră.

c) Spune-mi de unde să iau cartea de care am nevoie pentru curs şi mă voi duce acolo.

d) Mi-a dat cartea acum o lună, dar eu nu am citit-o până acum, din păcate.

e) Nu am trimis formularul completat, deci nu pot participa mâine la tombola.​

Am aflat / care este rezultatul concursului de ieri/ şi ne-am bucurat mult pentru sora noastră./

Spune-mi/ de unde să iau cartea/ de care am nevoie pentru curs/ şi mă voi duce acolo./

Ne amintim că:

Raportul de coordonare este raportul care se stabilește între propozițiile de același fel:

• între propozițiile principale (acele propoziții care nu depind de altă propoziție)
• între propoziții secundare care determină același cuvânt din propoziția principală

Raportul de coordonare între propoziții poate fi realizat:

• prin juxtapunere (alăturare)
• prin conjuncții
• prin îmbinarea juxtapunerii cu coordonarea

Propozițiile coordonate pot fi:

• copulative (prin conținutul lor propozițiile sunt prezentate ca asociate) – și; nici; precum și; și..., și...;
• nici..., nici...
• disjunctive (prin conținutul lor propozițiile se exclud una pe alta) – sau; ori; sau..., sau...; ori...,ori...
• adversative (prin conținutul lor propozițiile se opun una alteia) – dar; iar; însă; ci;
• conclusive (propoziția arată o urmare, o concluzie a acțiunii, stării sau însușirii exprimate) – deci; așadar; prin urmare; de aceea; în concluzie etc.

Raportul de subordonare este raportul care se stabilește între regentă (propoziția principală) și propoziția subordonată.

Succes și spor la teme!