cazul si felul substantivelor „Acum iată că din codru şi Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână, mâna gingaşei mirese. Îi ſi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fata-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mândrul soare şi pe nună, mândra lună. Şi s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul,“
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează – adăugați-ne la favorite pentru a fi mereu la curent!
