Dorin Bufan devine nostalgic atunci când își amintește de ceva drag sufletului său. Trăsătura sa morală,adică nostalgia,îl conduce pe acesta într-un clișeu al reamintiri din vremurile din trecut. Așa cum reiese din fragment,el este prins în umbra trecutului care, deși i-a lăsat “urme grele sufletului său”,i-a oferit dorința de a “cerceta pentru a cunoaște”:”Nici acum nu-l cunosc cum trebuie si asta ma fascinează si mai mult la el”.
