Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături ale genului epic. SUBIECTUL al II-lea Pe la unsprezece noaptea am venit la cazinou. Mărturisesc, fără vreo emolie deosebită, căci credeam că n-o s-0 găsesc pe Irina, trecusem prin tot orăşelul, şi pe la cazinou chiar, şi n-o văzusem, şi mă deprinsesem cu ideea că n-o s-o întâlnesc, după obicei. Printre mese, era şi o masă lungă, cu multă lume în jurul ei. Privirea mi s-a plasat, ca din întâmplare (sau poate dusă de cine știe ce instinct), spre una din persoane, spre chipul ei. Totul s-a petrecut într-o secundă. Nu mi-am dat seama că era Irina şi nici n-am sesizat că ea se uita la mine. Ne uitam unul la altul, şi eu n-am priceput decât când ea şi-a întors ochii. A fost o porțiune de timp (mai putin ca o secundă) când ea de-abia începuse să-și întoarcă ochii, şi eu am înțeles că era ea. Singura dată când ne-am mai văzut. Nu ştiu dacă ea s-a mai uitat la mine pe furis, dar eu n-am mai avut curajul s-o privesc, cu toate că am rămas la masa vecină încă un ceas. Am continuat cu prietenii mei să fiu vesel, strident, să râd, să vorbesc tare, să dansez- tot timpul copleşit de prezenţa Irinei. Ce s-fi petrecut cu ea! Mi-aş da viaţa toată să ştiu ce se petrecea în ea! Reflecta: ,,Suport mai uşor prezenta lui decât må aşteptam", sau era invadată de trecut şi de dragoste? Sau må privea cu simpatie, ca o persoană în vârstă pe un copil? Ce concluzie pot să trag că n-a plecat imediat? Că n-a vrut să facă niciun gest deplasat? Sau că nu era în stare să plece? Rămânând, îl umilea pe bărbatul ei de alături, sau îi demonstra că, în sfärşit, avea tărie sufletească? Anton Holban, Obsesia unei moarte​