Flutura rar cate un fulg de nea prin vazduhul sur. Se opresc pe-o clipa nehotaraţi, apoi coboara iar şi iar se opresc. Parca le pare rau dupa înalţimea din care vin, se simt straini în lume şi se tem de ce vor afla, jos pe pamant.
Uneori îi prinde o unda de vant şi-i matura de nu se mai vad şi trece o vreme pana ce îndraznesc sa coboare alţii. Ii marura şi din curte, de pe pamantul îngheţat PE CARE s-au aşezat, uşor, ca nişte scame de pene.
Nu e frig. A fost înainte cu cateva zile, pana a îngheţat tina. Acum e bine. Se tot încearca sa ninga şi nu poate. Se pare ca iarna şi-a uitat din anul trecut sa-şi scuture cojocul.
Cu placere!✨
