„Felix (...) rămase cu convingerea și mai întipărită că femeia e o ființă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească și să-i împrumute personalitatea lui.”
„- Da! decretă Stănică. Numesc deșteaptă o femeie care sucește capul bărbaților. Ăsta e rostul femeii.”
„ (...) femeia e numai sexualitate, pe când bărbatul e sexual numai temporar. La ea sexualitatea e întinsă pe tot corpul.”
Aceste stereotipuri despre femei, reiterate la nesfârșit în roman, sunt de o violență misogină cruntă și nu sunt contracarate cu nimic. Obiectivitatea naratorului este de fapt o viziune patriarhală, misogină asupra lumii.
