0..Niciodată Lizuca nu văzuse luna aşa de aproape şi aşa de mare. O salimiste i se furisă în suflet. Spre asfinţit, in fundul pădurii, clipeau încă fire dându-i bună-seara. Și cu toate eš spre răsărit se inroşea lunal şi creştea de går sub spuză; într-acolo se strecurau nesimţit cele din urmă påsärele, lumia peste pâcla ogoarelor, în pădure o umbră tainică şi deasă se intindea, zvorând din văi şi cotloane necunoscute. (Mihail Sadoveanu - Dumbrava minunata ) predicatele verbale va rog
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează – adăugați-ne la favorite pentru a fi mereu la curent!
