D. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zapada, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grámadá; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai ţării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iara! Cu o zale argintie se imbracă mândra țară; Soarele rotund şi palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, in depărtare, Ca fantasme albe plopii înşirați se perd în zare, și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare. lată-o sanie uşoară care trece peste văi... in văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. (Vasile Alecsandri, larna)
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează – adăugați-ne la favorite pentru a fi mereu la curent!
