1. Analizează morfosintactic toate cuvintele subliniate din secvențele următoare:
a. Neștiind ce să facă, zise lui Ipate cu binișorul:
- Om bun, na-ți banii și lasă-mă în pace. Avem nevoie de călăuze bune, nu ca acelea pe care le-ai tocmit cândva.
ce =
zise =
lui Ipate =
-mă =
bune =
ca acelea =
le- =
cândva =
b. Ea puse în fiecare zi o vorbă bună pentru băiatul acela și voia să afle dacă ai săi sunt judecați sau nu.
fiecare =
acela =
să afle =
ai săi =
c. Care este menirea unui popor, dacă nu aceea de a iubi adevărul, pacea și libertatea?
care =
unui popor =
d. Fată, a vorbit el cu supărare, ai lucrat destul.
fată =
el =
destul =


Răspuns :

Salut!

1. Analizează morfosintactic toate cuvintele subliniate din secvențele următoare:

a. Neștiind ce să facă, zise lui Ipate cu binișorul:

- Om bun, na-ți banii și lasă- în pace. Avem nevoie de călăuze bune, nu ca acelea pe care le-ai tocmit cândva.

  • ce - pronume relativ, simplu, funcția sintactică de complement direct, determină verbul "neștiind" (neștiind ce? - ce = ceva), cazul acuzativ;

  • zise - predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, tranzitiv, conjugarea a III-a, diateza activă, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, singular, forma afirmativă;

  • lui Ipate substantiv propriu, genul masculin, articulat cu articol hotărât proclitic "lui", cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect, determină verbul "zise ";

  • -mă - pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal), persoana I, singular, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement direct (pe cine să lași?), determină verbul "să lași";

  • bune - adjectiv propriu-zis, variabil, cu două terminații și patru forme flexionare, gradul pozitiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat "călăuze"- feminin, plural, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

  • ca acelea - pronume demostrativ de depărtare, însoțit de prepoziția "ca", cazul acuzativ, funcția sintactică de atribut pronominal (ce fel de călăuze?), determina substantivul "călăuze";

  • le-: pronume personal, forma neaccentuată (clitic pronominal), persoana a III-a, plural, cazul acuzativ, funția sintactică de complement direct (pe cine ai tocmit? - pe ele le), determină verbul "ai tocmit;

  • cândva - adverb de timp, compus, funcția sintactică de circumstanțial de timp (când ai tocmit?), determină verbul "ai tocmit";

b. Ea puse în fiecare zi o vorbă bună pentru băiatul acela și voia să afle dacă ai săi sunt judecați sau nu.

  • fiecare - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în gen număr și caz cu substantivul determinat "zi" - feminin, singular, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

DISOCIAȚI:

Aduce fiecare ce poate. (pronume nehotărât)

Aduce fiecare ↔️ copil ce poate. (adjectiv pronominal nehotărât)

  • acela - adjectiv pronominal demonstrativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul "băiatul" - masculin, singular, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

  • să afle - verb predicativ, personal, tranzitiv, conjugarea I, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, forma afirmativă;

  • ai săi - pronume posesiv, un posesor, mai multe obiecte posedate, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect;

c. Care este menirea unui popor, dacă nu aceea de a iubi adevărul, pacea și libertatea?

  • care pronume interogativ, cazul nominativ, funcția sintactică de nume predicativ, formează predicatul nominal împreună cu verbul copulativ "a fi";

  • unui popor - substantiv comun, numărul singular, genul neutru, articulat cu articol nehotărât "unui", cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (a cui menire?(, determină substantivul "menire";

d. Fată, a vorbit el cu supărare, ai lucrat destul.

  • fată - substantiv comun, numărul singular, genul feminin, nearticulat ("ă" este desinență de vocativ), cazul vocativ,, fără funcție sintactică;

  • el - pronume personal, forma accentuată persoana a III-a, numărul singular, genul masculin, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect;

  • destul - adverb de mod, simplu, funcția sintactică de circumstanțial de mod (cât a lucrat?), determină verbul "a lucrat".