Acasă. Când cineva zice cuvântul acasă, ma gândesc strict la casa mea. Nu e mare, dar nici mică, cam cât să încap eu, mama, tata și bunica (enumerație). Dacă o privim de afară se vede că nu este nici veche, nici nouă. Putem vedea clar că deși varul gri de printre ferestrele înghesuite una lângă alta este puțin crăpat, tot casă modernă rămâne.
De la fereastra de la etajul unu se poate vedea deja un rucsac, rezemat de sticla. Este rucsacul meu, aflat în camera mea simplă, cu mobilă abia curățată. Dacă ieșim pe hol, în dreapta vedem camera părinților, în față baia și lângă baie camera de oaspeți folosită la fel de mult ca și un manual de sport (comparație).
Coborâm scările, și dăm de sufragerie cu multe poze și suveniruri din vacanțe, întinse până pe blatul din bucătărie, care este separată printr-o arcadă. Această arcadă începe de lângă cuier, cuierul fiind lângă ușă.
Dacă ieșim pe ușă vom avea aceeași privire cu casa de la începutul textului, iar plecând în aceeași aventură.
Sper că te-am ajutat și spor la teme !
