Vulpea şi-a pus în cap să râdă de cocor, aşa că l-a invitat într-o seară, la ea Cocorul nu s-a lăsat mult aşteptat şi a venit la masă. Vulpea a gătit nişte griş pe care l-a pus pe o farfurie întinsă. Apoi a început să se înfrupte, zicându-i cocorului:-Mănâncă, prietene, am gătit chiar eu, cu mânuţa mea! Cocorul şi-a vârât ciocul lung în farfurie, a tot ciocănit cu el în vas, dar în zadar. Nu a putut să culeagă nici măcar o înghiţitură. -Mulţumesc, prietenă, pentru masă! Vino şi tu la mine în vizită! Zis şi făcut! Cocorul a adus la masă o supă rece şi gustoasă. A turnat supa într-un vas cu gâtul lung şi îngust. Vulpea, cât de tare se strădui, nu reuşi să bage deloc botul în urcior, pentru că nu intra, însă cocorul, cu ciocul său lung, îl goli imediat pe al său. Vulpea a plecat cu coada între picioare. Era tare supărată, căci gândise că va mânca la cocor pentru toată săptămâna. Nu a avut ce face şi s-a întors acasă cu burta goală



scrie un proverb potrivit textului​