Compară, într-un eseu de 2-3 pagini, modalitățile de petrecere a timpului liber descrise de Nicolae Filimon în Scene din viața socială şi de I.L. Caragiale în Repausul dominical. Vei avea în vedere:
- descrierea contextului istoric în care sunt plasate întâmplările din cele două texte şi evidenţierea diferențelor dintre lumile înfăţişate;
- prezentarea a cel puțin patru situații concrete de viaţă care să ilustreze aceste diferente;
- evidenţierea atitudinii naratorilor față de cele povestite;
- exprimarea propriului tău punct de vedere despre cele citite;
- integrarea adecvată, în conținutul eseului, a minimum patru concepte operaționale/structuri, selectate din următoarea listă, pe care să le evidențiezi prin subliniere: comic, conversație cotidiană, dialog, ficțiune, locutor, monolog, monolog interior, replică (verbală, nonverbală, mixtă), schiță, verosimil. ​

Compară, într-un eseu, modalitățile de petrecere a timpului liber descrise de Nicolae Filimon în "Scene din viață socială" şi de I.L. Caragiale în "Repausul dominical".

Contextul istoric în care sunt plasate întâmplările din aceste texte este cel din secolul XIX.

Acțiunea din „Ciocoii vechi şi noi”, scris de Nicolae Filimon, este plasată în timpul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea și face referire și la Tudor Vladimirescu ce a condus revoluția din 1821.

În textul "Repausul dominical" scris de I.L. Caragiale, contextul istoric nu este bine definit, însă acțiunea se petrece după ce s-a instituit repausul duminical în anul 1897 pentru cei ce lucrau.

Lumile înfățișate în aceste texte sunt cele ale boierilor, ale parveniților cu mulți bani în textul "Ciocoii vechi și noi", pe când în "Repaosul dominical", lumea descrisă este cea aparținând clasei de mijloc ce lucrează și se bucură de repausul duminical.

Diferența dintre aceste lumi nu este foarte mare, pentru că românului îi place să chefuiască de cum are ocazia. Totuși, Nicolae Filimon descrie că boierii preferau să se întâlnească la cineva acasă, pe când I.L. Caragiale îi plimbă pe protagoniști prin bodegile din București.

Alte deosebiri ar fi că boierii beau băuturi fine, discută politică și joacă pe bani, pe când personajele lui Caragiale beau bere, se distrează prin ironii și se plimbă noaptea "fără fasoane".

Atitudinea naratorilor față de cele povestite este oarecum diferită, pentru că Nicolae Filimon folosește un ton neutru, dar nu prea iubitor cu cei pe care îi descrie, pe când Caragiale este ironic, însă fără a fi moralizator sau răutăcios cu personajele.

Propriului meu punct de vedere despre cele citite este unul pozitiv, pentru că prin aceste opere eu am cunoscut viața oamenilor din categorii sociale diferite și, mai ales, cum se distrau ei în secolul XIX.

În aceste texte se observă comicul situațiilor, conversațiile sunt lejere sau afectate, dialogul fiind prezent în textul lui Caragiale și apare și monologul uneori, conversațiile sunt apropiate celor cotidiene, cu replici verbale și nonverbale, iar acțiunile par verosimile, adică aproape de adevăr.

În concluzie, aceste opere sunt scrise cu măiestrie și autorii Nicolae Filimon și I.L. Caragiale au lăsat două opere literare prin care am descoperit cum se distrau românii în secolul XIX.

Succes! ⚘